Sunt goala pe dinauntru si in incercarea mea disperata de a-mi face sufletul sa simta ceva, ii ranesc pe toti. Cad ca victimele unui macel in urma si mereu imi promit ca e ultima data, ultima persoana, ultima lacrima. Dar vidul asta din mine e infometat si nu ma lasa in pace. Nu se multumeste niciodata cu ce primeste; mereu vrea mai mult. As vrea sa strig, sa stie toti: Stati departe de mine! Nu va pot oferi decat un chin, cu gust acrisor la inceput, care stimuleaza papilele gustative si apoi se transforma in cea mai amara esenta. Sunt un nimic care provoaca durere.
Totul se opreste aici.
Ar fi bine sa se fi terminat doar pesimismul asta exagerat. Existi, nu esti nimic. Provoci durere pentru ca altii nu stiu cum sa iti aduca fericirea, iar pe tine te doare... Dar nu e totul pierdut, sa fii sigura de asta :)
RăspundețiȘtergereI've lost hope :)
ȘtergereNu. Astea-s sentimente temporare. Deși pot dura și ani întregi, mai apoi îți revii încet încet.
ȘtergereSergiu are dreptate :)
ȘtergereNu gandi asta despre tine. Nu creea o drama acolo unde nu exista. Ai grija de tine si de sufletul tau, nu trebuie sa-ti pierzi speranta sau increderea. Ai nevoie de mai multa putere. Sunt sigura ca raul ala nu-l faci intentionat, iar oamenii care tin la tine vor intelege asta. Incearca sa fii mai tare si sa ai grija de tine.
RăspundețiȘtergere