Atââât!

     Simţi cum fiecare particulă din corpul tău vrea să iasă din lanţul în care este prinsă: să sară, să alerge pe câmpurile visării, să ţipe de bucurie! Energia asta pe care o ai nu te lasă să stai liniştită nicio clipă; parcă trebuie să împărtăşeşti tuturor bucuria ta, nu vrei să vezi decât feţe mulţumite, zâmbitoare şi atât. Şi e un sentiment atât de frumos. A trecut un timp, cam mult timp de fapt, de când nu ai mai simţit asta, încât nu-ţi vine să crezi că ţi se întâmplă ţie.
      Fericirea îţi inundă sufletul şi încă dă pe dinafară. Fiori, vise, nelinişte... Au apărut toate deodată. Şi au fost de-ajuns câteva întâlniri scurte şi sinceritatea reciprocă, atât. Ai simţit ceva de la început. Nu te aşteptai ca lucrurile să meargă mai departe, dar acum eşti sigură de alegerea pe care ai făcut-o. Un simplu mesaj de genul "Neaţa!" sau "Hey!" e suficient ca să îţi lumineze o zi întreagă, dacă e de la el. Ca să nu mai vorbeşti de cele în care îţi spune ce simte pentru tine, aşa, în modul lui mai reţinut de a se exprima. Când vezi cum se uită la tine cu ochii aceia atât de frumoşi... Oare ce culoare au? Niciodată nu ai reţinut asta la o persoană. Data viitoare când îl vezi trebuie neapărat să reţii culoarea ochilor lui înainte să te pierzi în ei! Şi normal că uiţi de asta, şi te trezeşti iar după ce vă întâlniţi că tot nu ştii. Nu poţi să crezi că deşi are un astfel de efect asupra ta, de a te înnebuni pur şi simplu, tu nu ştii un lucru atât de simplu ca nuanţa ochilor lui. Zăpăcită şi visătoare ca-ntotdeauna!...
          But when he smiles... you know he smiles 'cause he likes just the way you are. Norocoasă! Ăsta să fie cuvântul? Norocoasă, tu, care aveai impresia că nimic nu merge bine şi că nu ai niciun rost? Acum ştii că îţi sunt de ajuns remarcile unei persoane ca să nu mai cazi în extrema aia. Şi e special tocmai fiindcă e opusul tuturor băieţilor nice pe care i-ai întâlnit înainte. E sursa de putere şi încredere de care aveai nevoie, e cel care te ajută chiar fără să vrea să te cunoşti mai bine pe tine însăţi; e cel care stinge ţigara atunci când apari tu chiar dacă îi spui că nu te deranjează; e cel care te enervează că e prea înalt ca să ajungi la el din picioare. E cel care nu te judecă, orice ai face; încearcă doar să te înţeleagă. E cel de care te temi că într-o zi va trebui să te desparţi oricare ar fi motivul şi îţi doreşti să rămâneţi blocaţi amândoi într-o clipă care să se prelungească la infinit, ca acea zi nefastă să nu mai aibă rost.
      E fericire şi împlinire şi zâmbet, secundă, nemurire, tot şi atât!...