Nu mai sunt acolo. M-am lăsat de mult purtată pe aripile fanteziei intr-o lume diferită. Aici nimeni nu ştie ce înseamnă timpul; până şi eu încep să uit cât înseamnă un minut şi pentru că pe tărânul acesta sunt interzise toate aparatele electronice, nici nu aş putea să-mi amintesc cât durează să mănânci o îngheţată, cât îţi ia să ajungi de la magazinul de dulciuri la cinema, cât inseamnă mult şi cât e puţin...
Totul e aşa senin aici: oamenii zâmbesc şi fac exact ce vor, când vor şi sunt fericiţi. Clădirile plutesc printre nori... Am atins chiar şi luna de câteva ori plutind pe un nor, în abis, printre stele, pe lângă constelaţiile acelea ale căror denumiri nu le voi reţine niciodată, deşi mă fascinează. Dar nu sunt singură în lumea asta definită prin infinit. Eşti tu aici; eşti lângă mine şi asta e tot ce contează. În ce constă importanţa timpului, atunci când eu nu am nevoie decât să-ţi simt respiraţia pe faţa mea, în timp ce buzele tale le zdrobesc pe ale mele într-un exces de pasiune. Eu nu am nevoie decât să-ţi aud inima în clipele în care îmi aşez capul pe pieptul tău cald. Tu... Tu defineşti lumea mea. Tu eşti infinitul meu. Fără tine nu aş mai pluti printre stele, fără tine nu ar fi nimic.
Chiar acum sunt lângă tine. E aşa bine să-ţi simt căldura corpului şi mirosul tău... mirosul tău e drogul care mă duce pe culmile fericirii mereu. Suntem împreună, aici, în faţa ecranului pe care se succed imagini una după alta. E ceea ce oamenii numesc film, bineînţeles, şi noi suntem la cinema şi mai sunt câteva zeci de persoane în sală. Dar pentru noi nu există aceşti termeni. Noi vedem doar primele imagini care apar pe ecranul acela mare şi după intrigă, acţiunea se desfăşoară după placul nostru. Asta ne face mereu să râdem şi sfârşitul nu poate fi decât fericit. Împreună emanăm o stare de serenitate. Nimic rău nu se poate întâmpla; pentru că minţile şi sufletele noastre nu concep aşa ceva.
Mergem acum pe stradă... nu ştiu care stradă, nu ştiu unde mergem, dar suntem noi. Te simt aici, în dreapta mea. Îmi simţi mâna în mâna ta. Stelele şi luna ne luminează drumul care duce spre nicăieri. Cât timp suntem unul, nimic nu are limite. Suntem noi deasupra lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu