Infinit.

Nu mai sunt acolo. M-am lăsat de mult purtată pe aripile fanteziei intr-o lume diferită. Aici nimeni nu ştie ce înseamnă timpul; până şi eu încep să uit cât înseamnă un minut şi pentru că pe tărânul acesta sunt interzise toate aparatele electronice, nici nu aş putea să-mi amintesc cât durează să mănânci o îngheţată, cât îţi ia să ajungi de la magazinul de dulciuri la cinema, cât inseamnă mult şi cât e puţin...
Totul e aşa senin aici: oamenii zâmbesc şi fac exact ce vor, când vor şi sunt fericiţi. Clădirile plutesc printre nori... Am atins chiar şi luna de câteva ori plutind pe un nor, în abis, printre stele, pe lângă constelaţiile acelea ale căror denumiri nu le voi reţine niciodată, deşi mă fascinează. Dar nu sunt singură în lumea asta definită prin infinit. Eşti tu aici; eşti lângă mine şi asta e tot ce contează. În ce constă importanţa timpului, atunci când eu nu am nevoie decât să-ţi simt respiraţia pe faţa mea, în timp ce buzele tale le zdrobesc pe ale mele într-un exces de pasiune. Eu nu am nevoie decât să-ţi aud inima în clipele în care îmi aşez capul pe pieptul tău cald. Tu... Tu defineşti lumea mea. Tu eşti infinitul meu. Fără tine nu aş mai pluti printre stele, fără tine nu ar fi nimic.
Chiar acum sunt lângă tine. E aşa bine să-ţi simt căldura corpului şi mirosul tău... mirosul tău e drogul care mă duce pe culmile fericirii mereu. Suntem împreună, aici, în faţa ecranului pe care se succed imagini una după alta. E ceea ce oamenii numesc film, bineînţeles, şi noi suntem la cinema şi mai sunt câteva zeci de persoane în sală. Dar pentru noi nu există aceşti termeni. Noi vedem doar primele imagini care apar pe ecranul acela mare şi după intrigă, acţiunea se desfăşoară după placul nostru. Asta ne face mereu să râdem şi sfârşitul nu poate fi decât fericit. Împreună emanăm o stare de serenitate. Nimic rău nu se poate întâmpla; pentru că minţile şi sufletele noastre nu concep aşa ceva.
Mergem acum pe stradă... nu ştiu care stradă, nu ştiu unde mergem, dar suntem noi. Te simt aici, în dreapta mea. Îmi simţi mâna în mâna ta. Stelele şi luna ne luminează drumul care duce spre nicăieri. Cât timp suntem unul, nimic nu are limite. Suntem noi deasupra lumii.

Special!

De ziua ta, eu nu o sa-ti spun "La multi ani!", nici ca iti doresc sa fii in vreun fel.

De ziua ta, eu iti zic ca vreau ca viata sa-ti fie asa cum ti-o imaginezi tu, sa fii impacata cu tine insati, sa fii tu stapana gandurilor, sentimentelor si actiunilor tale. Nu pot sa-ti spun ca imi doresc sa fii cumva sau sa ai pare de ceva, pentru ca tu stii cel mai bine de ce ai nevoie ca sa fii fericita, sanatoasa, iubita, implinita. Nu iti zic nici ca imi doresc sa traiesti 100 de ani. Poate tu nu vrei sa traiesti atat, poate nu vrei sa ajungi prea batrana, sau poate da.

Pot insa sa-ti dau niste sfaturi care sper sa te ajute.
Viata o ai ca sa o traiesti; nu lasa timpul sa treaca pe langa tine, nu te gandi prea mult la ce ai facut sau la ce faci sau la ce urmeaza sa faci. Nu zic ca nu trebuie sa gandesti, dar nu uita ca mai trebuie si sa te bucuri de viata pe care ai primit-o!
Alt lucru care as vrea sa-ti intre bine in cap este urmatorul: doar tu hotarasti daca e bine sau nu sa faci ceva; nu fa lucrurile cum iti zic altii, fa cum simti tu, cum iti place, cum crezi ca e mai bine pentru tine. Sfaturile sunt bune, dar nu toate ti se vor potrivi. Tu trebuie sa hotarasti daca e mai bine sa faci cum iti zic altii sau cum iti spune inima. Nu te lua dupa altii, daca tu simti ca nu e bine asa. Inainte sa-i urmezi pe altii, gandeste-te daca tu te simti bine facand asta si fa cum crezi ca e mai bine pentru tine. Nu conteaza parerea altora, daca tu nu te simti bine in pielea ta!
Cand ai probleme in a alege calea mai buna, gandeste-te la modelul ideal, la cum ar fi perfect pentru tine si apoi alege lucrul care e mai aproape de acest model, elimina factorii externi care te influenteaza si fa cum simti ca e bine pentru tine. Aminteste-ti ca traiesti pentru tine, nu pentru altii!
Asa cum am spus sfaturile sunt bune, insa tu hotarasti pe care le urmezi. Deci nu te obliga nimeni sa faci ceea ce ti-am spus eu, desi te cunosc foarte bine si stiu ca te-ar ajuta cuvintele mele.

In alta ordine de idei, nu stii cat de rau imi pare ca nu sunt cu tine azi, abia astept sa ajung acasa. Mi-e dor de tine. >:D<

In loc de "La multi ani!" o sa-ti spun Happy birthday!!! pentru ca se refera doar la ziua de azi si vreau ca azi sa fii fericita. :*

P.S.: Te iubesc.

Singuratate sau alegere

    Nu-mi place sa fiu singura; adica sa merg la culcare stiind ca nu exista acel cineva care se gandeste la mine si care probabil ma viseaza. Nu-mi place sa ma trezesc dimineata fara niciun chef de viata, sa ma prefac multumita si fericita in fata celor care tin la mine ca sa nu creada ca e ceva neinregula cu mine si sa-i fac sa sufere.
    Bineinteles ca starea asta nu se datoreaza doar lipsei unei persoane din viata mea, dar daca as avea pe cineva, as gasi si motivatia de care am nevoie ca sa ma ridic dimineata din pat, sa le raspund altora la zambet, sa ies din casa, sa traiesc. Ma refer la cineva special, nu la oricine. Pentru ca nu oricine te face sa uiti de orice altceva inafara de el; nu oricine te intelege complet si, mai ales, nu oricine te iubeste la fel cum il iubesti si tu. Stiu ca putini au parte de o astfel de iubire "perfecta", ca-n povesti; de fapt nici nu imi amintesc sa fi cunoscut pe cineva care a avut parte de asa ceva. Totusi eu sunt o visatoare si de aceea nu vreau ca partenerul meu de viata sa fie oricine. Vreau sa fie acea persoana speciala pentru care as face orice si care ar face totul pentru mine, sa fie oricand acolo pentru mine, sa stiu ca ma iubeste pentru ca mi-o arata, nu pentru ca mi-o spune. Poate suna siropos sau mai stiu eu cum, dar asta e ceea ce imi doresc si nu vreau si nu o sa ma multumesc cu mai putin vreodata.
    Poate sa spuna oricine ca nu pot sa astept sa vina printul pe cal alb sau ca in viata trebuie sa te multumesti cu ce primesti si asa mai departe. Nu pot sa inteleg in ruptul capului de ce ar avea cineva o relatie serioasa cu o persoana care nu este ceea ce isi doreste cu adevarat. De ce sa treci cu vederea lucrurile care nu-ti plac la cealalta persoana si sa spui ca el compenseaza prin altceva, cand de fapt te deranjeaza? Daca iti spui ca celalalt e inteligent, loial, sincer, chiar daca nu arata asa de bine sau invers, insemna ca nu iubesti cu adevarat. Nu stiu eu multe despre iubire, dar nu cred ca atunci cand esti indragostit de o anumita persoana mai consideri ca are defecte sau cusururi. Vezi numai calitati la el.
    Trebuie sa gasesti persoana care e exact asa cum ai visat mereu si pentru care tu esti totul, altfel nu vei gasi fericirea adevarata, totala. Am vazut destule cazuri in care fie iubirea exista doar din partea unuia, fie e vorba de pur interes, fie de tot felul de "obligatii". Banii, puterea si luxul nu iti ofera fericire atunci cand esti singur, cand i-ai inlaturat pe toti ca sa ajungi unde esti sau atunci cand esti alaturi de cineva fata de care simti repulsie, dezgust, indiferenta. Mai aud de casatorii din obligatie; imi vine sa rad. Cine te pune sa fii cu cineva pentru ca asa vor familiile voastre sau pentru ca ai avut relatii cu persoana respectiva sau pentru ca e un copil la mijloc? La toate astea exista rezolvare. Nu esti obligat sa faci nimic!
    Unii spun ca iubirea vine pe parcurs, in timp. Hm, alta prostie! Iubirea adevarata apare de la inceput. Se simte din primele zile petrecute impreuna. Daca in primele minute nu simti nicio atractie, daca dupa primele zile nu simti niciun fluturas in stomac cand il vezi, daca nu astepti ca nerabdare sa va intalniti din nou si daca nu il visezi din primele zile, hai saptamani, atunci nu vei simti niciodata asta. Sentimentele care apar in timp si se pot intensifica sunt afectiunea, respectul, recunostinta, ceea ce simti pentru prietenii apropiati. In rest e pur si simplu obisnuinta cea care apare in timp, nu dragostea.
    Din aceasta cauza prefer singuratatea companiei proaste. Prefer sa stiu ca nu se gandeste nimeni la mine si ca nu am la cine sa ma gandesc, decat sa fiu cu cineva luni, ani de zile doar asa, ca sa nu fiu singura. Iar plictiseala o pot inlatura in timpul petrecut cu prietenii sau cunoscand alti oameni. E greu sa fii singur chiar daca nu o recunosti, dar eu una prefer asta decat sa-mi fie rusine sa ies cu prietenul meu undeva, sa fac fotografii cu el, sa il prezint prietenilor si familiei. Asa ceva ar fi crud pentru amandoi. Si din pacate asta se intampla foarte des in lumea noastra plina de ipocrizie.
    Nu ma astept sa intalnesc o persoana perfecta, pentru ca stiu ca perfectiunea nu exista. Vreau sa gasesc pe cineva care e perfect pentru mine si pentru care sa fiu perfecta. Am fost aproape de asta o data, dar doar aproape. Am toata viata inainte sa gasesc pe cineva, iar singuratatea poate fi mai usor de suportat cand ai prieteni, hobby-uri, cand ai familia langa tine. Sunt dispusa sa traiesc asa toata viata daca nu imi va fi dat sa gasesc persoana potrivita. Si daca se intampla cumva sa uit ceea ce am spus acum, sper ca cineva sau ceva sa ma trezeasca la realitate si sa-mi arate adevarul.
    Sper, de asemenea ca ti-am dat de gandit si tie, celui/celei care citesti aceasta postare.  

Individualitate

În ultima vreme, tot gândindu-mă, am ajuns de mai multe la aceeaşi idee, aceeaşi concluzie, şi anume că e mai bine sa nu te implici emoţional; e mai bine să faci tot ce-ţi trece prin cap fără să ai regrete. Mai bine să râzi, să plângi, să-ţi baţi joc, să alergi dacă aşa îţi vine, să strigi cât poţi de tare, să stai în ploaie dacă aşa vrei, să cânţi, să ţipi, să faci tot ce vrei.

Nu e mai bine să profiţi de orice oportunitate, să fii impulsiv, să nu-ţi pese de ce cred sau simt alţii? La urma urmei, dacă te consumi din orice şi regreţi orice faci, tot tu suferi, încercând să faci ceea ce e corect în opinia altora. Orice ai face, tot va exista cineva căruia nu-i va conveni şi va avea ceva de comentat în legătură cu atitudinea ta. De ce să faci lucrurile cum vor alţii sau cum e mai bine pentru ei, ca să nu răneşti pe altcineva? Trăieşti pentru tine! Aşa că nu e deloc rău să fii egoist din când în când, să faci ce vrei tu, cum vrei tu, când vrei tu, fără să fii influenţat de alţii, fără să te gândeşti că unii nu sunt deacord sau că răneşti pe cineva. În afară de familie şi câţiva prieteni apropiaţi, restul lumii nu contează. Nu trebuie să-ţi sacrifici părerile, gândurile, să te prefaci că eşti la fel ca alţii, că ai aceleaşi preocupări, aceleaşi opinii, doar ca să fii integrat într-un grup, doar ca să fii pe placul cuiva.

Recent, am găsit următorul citat : "Societăţii nu-i place să te singularizezi. E singurul păcat pe care nu-l iartă. Cum te deosebeşti de ceilalţi, te stigmatizează." Deşi cuvintele astea se refereau la o situaţie de acum un secol si jumătate, am fost uluită să constat cât de actual este sensul lor. Societatea în care trăim apreciază într-adevăr originalitatea, luptă pentru libertatea de exprimare, dar există nişte reguli nescrise pe care trebuie să le respecţi pentru a fi acceptat. Altfel, s-ar putea să te aprecieze, dar nu te vor accepta niciodată ca egali; ca prieteni, nici atât. Pe faţă ţi se vorbeşte frumos, dar oarecum distant, iar pe ascuns eşti vorbit urât, ţi se fură opotunităţile, îţi este îngrădită libertatea şi ajungi să fii marginalizat.

Mari artişti şi genii, deschizători de drumuri pe care azi îi apreciem şi îi respectăm, au fost la vremea lor proscrişi ai societăţii în care trăiau. De ce? Pentru că aveau idei diferite decât ale majorităţii, pentru că încălcau principiile stupide apărate de aşa-zisa lume bună în care au fost crescuţi pentru a susţine teorii revoluţionare, pentru a crea noi orizonturi, pentru a arăta adevărul care contează. Oamenii de acest gen au creat lumea în care trăim astăzi şi lor ar trebui să le mulţumim pentru multe lucruri.

Gândindu-mă la asta am realizat că nimeni nu poate să-mi dicteze. Doar conştiinţa mea îmi spune dacă ceea ce fac e bine sau nu şi atat timp cât eu sunt împăcată cu mine însămi, pot să fac ce vreau. De ce mi-ar păsa că unii mă bârfesc, unii nu-mi mai vorbesc sau unii suferă din cauza a ceea ce fac sau spun eu? Pe Glob sunt peste 6 miliarde de oameni. Dacă unii pleacă, alţii le vor lua locul. Trebuie să trăiesc pentru mine, nu pentru alţii!


Contează ce crezi tu despre tine, să ai o părere bună despre tine. Nimic altceva.

Christmas lights