Am trecut de la tristete la bucurie si inapoi de vreo 3 ori astazi. E ciudat, sunt ciudate sentimentele. Acum jumate de ora imi venea sa sar, sa cant de bucurie si acum sufletul mi se sfasie in doua: o bucata pentru cel ce a fost, o bucata pentru cel ce este. Cand vrem sa lasam o persoana in urma, la inceput credem ca o sa fie usor. Nu invatam niciodata ca fiecare persoana care pleaca din viata noastra lasa un gol, ia o parte din puzzle-ul al carui nume il purtam cu ea. Sau, suntem constienti de asta, dar speram mereu ca nu va durea la fel de mult aceasta desprindere. Si pentru putin timp, e chiar ok. Dar vine un moment in care un sunet, o imagine, un miros, ceva, declanseaza un val de amintiri. Culmea, doar amintiri frumoase, momente petrecute impreuna, conversatii, chestii dragute, care stii ca iti vor ramane mereu in minte si peste cateva luni sau ani te vor face sa zambesti, dar acum, simti fiecare amintire de asta ca o sageata in corpul tau. Ce usor ai uita daca s-ar sterge tot ce a fost odata cu despartirea. Daca nu ar mai exista melodiile pe care le ascultam impreuna, sau locurile in care ne intalneam... Daca nu ar mai fi vorbit cu mine, as fi putut fi bucuroasa in continuare. As fi crezut ca a inteles, ca incearca sa treaca peste si asta e. Asa, m-a facut sa ma gandesc, poate tine mai mult la mine decat credeam. Oricum nu s-ar fi schimbat. Nu ar fi fost nimic diferit. Mereu scuze si motive. Daca nu l-as mai vedea si nu as mai auzi de el...
Golul care ramane in urma se umple in timp cu alte sentimente, alte persoane, alte momente. La mine a vrut sa se umple prea repede. Dar acum ne-am lamurit. Nu o sa ma mai deranjeze, si eu o sa fiu fericita. El chiar merita, si stiu ca nu o sa ma faca sa ma simt neglijata, plictisitoare sau in vreun alt fel. A fost atat de neasteptat. Din prieteni buni sa ajungi la ceva mai mult intr-o zi... Nu credeam ca o sa mi se intample. Ar trebui sa fie bine, ma rog, cu mintea mea bolnava nu stiu cat va dura, dar oricat ar fi, va fi frumos si abia astept sa trec si prin asta. Am zis ca traiesc clipa si nu mai gandesc la consecinte. Toti avem de suferit la un moment dat, deci nu are rost sa te sacrifici pentru binele altcuiva.
Unele relatii sunt pentru conversatii, unele pentru sex, altele pentru micile dragalasenii si alinturi. Daca gasesti combinatia perfecta esti cel mai norocos. Eu mai am de cautat, dar vointa nu-mi lipseste, deci sunt pregatita oricand sa o iau de la capat. Puzzle-ul meu e conceput dintr-un numar mare de piese care se pierd si se inlocuiesc usor.
